Maria Voiculescu este o tânără ploieșteancă de 19 ani, care a absolvit Colegiul Național „I.L. Caragiale”. În prezent este boboc la Universitatea București, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Muzica a căpătat valențe concrete acum 5 ani, când a intrat în familia muzicală „Fabis Art School”, sub îndrumarea doamnei profesoare Violeta Barac.
Ceea ce a legat tot aceat puzzle a fost clubul de scriere creativă Wild Ink, sub îndrumarea doamnei profesor Cristina Filoneanu.
Cei care (încă nu o cunosc), Maria a lansat o super piesă cu un alt tânăr al noului val din muzica prahoveană... Ștefan P 3 (Petrescu), melodia se numește” Pădure de vară” și poate fi ascultată mai jos.
Deși este foarte ocupată, Maria a răspuns prompt la un amplu interviu acordat publicației noastre.
GABI DIMA : De ce muzică ? Este moştenire de familie ?
MARIA VOICULESCU :
” Pentru mine, muzica este latura miraculoasă a sufletului. Când mă gândesc la muzică, mă gândesc la viață, libertate, pasiune, foc, nostalgie. Într-adevăr, familia mea a jucat un rol important în dezvoltarea mea muzicală, așa că pot spune că este o moștenire de familie.”
G.D. : Ce alte pasiuni mai are Maria Voiculescu ?
M.V. :
Maria Voiculescu este plină de surprize. Pasiunea pentru citit se completează cu cea de a petrece timp în natură, de a mă plimba și de a petrece timp cu prietenii.
G.D. : Colaborarea cu Ştefan P 3... vor urma şi alte piese ?
M.V. :
Colaborarea cu Ștefan P3 a fost surprinzătoare, deoarece niciunul nu s-a așteptat la ceea ce urma să fie. Despre următoarele colaborări cu Ștefan, doar viitorul va decide.
G.D. : Ce vis ai ?
M.V. :
Visul meu... Întrebarea e, care dintre ele ? Sunt o persoană visătoare, cu multe ambiții și dorințe. Una din ele este să văd lumea, să călătoresc. Asta în plan personal. În plan profesional, las destinul să mă conducă. Normal că o carieră în muzică este un vis frumos, dar cine știe.
G.D. : Artistul tău preferat este... ? (exclus Ştefan P 3).
M.V. :
Această întrebare mă lasă mereu cu alte semne de întrebare. Ascult Modern Talking, dar și Queen, Cargo, dar și B.U.G. Mafia, latino, dar şi Scorpions.
G.D. : Cum arată o zi din viaţa ta ?
M.V. :
Viața este și despre îndatoriri, nu doar despre pasiuni. Fiecare zi începe cu „bună dimineața !” și continuă cu programul zilnic de lucruri ce trebuie rezolvate. Acum nu mai sunt presată să învăț și îmi pot permite să citesc, să ascult muzică și să cânt cât vreau eu.
G.D. : Ce ai face într-o lume paralelă ?
M.V. :
Într-o lume paralelă... aș face ceva ieșit din comun, ceva ce nimeni nu a mai văzut vreodată. Acum ce poate fi acest lucru ? Numai eu, cea din altă lume paralelă, știe răspunsul.
G.D. : Ce deteşti la oameni ?
M.V. :
Un lucru pe care îl detest la oameni este lipsă de asumare. Nu poți fi respectat de nimeni dacă nu îți respecți, în primul rând, cuvântul. Mulți oameni sunt așa și probabil de aceea încrederea în ei dispare pe zi ce trece.
G.D. : Cum te menţii în formà ?
M.V. :
Mă mențin în formă păstrându-mi speranța vie.
Speranța că visul meu va deveni realitate, speranța că voi reuși să fac tot ce mi-am propus, speranța că nu voi da greș.
Cea mai bună formă de motivație existentă.
G.D. : Cel mai penibil / fain moment...
M.V. :
Wow... cel mai fain moment din viața mea... probabil atunci când m-am născut, dar pentru că nu prea am cum să-mi amintesc acel moment o să zic despre al doilea cel mai fain moment din viață.
Când am urcat prima oară pe scenă.
Îmi tremurau piciorele, mâinile, tot... următorul pas era să-mi tremure și dinții. Dar vorba aia „să nu-ți tremure genunchii” era în mintea mea mereu.
Mai ales pentru că nu puteam să o pun în practică. Dar toate dubiile au dispărut după ce am văzut că nimeni nu mânca pe nimeni.
Așa că am dat tot ce am putut și rezultatul a fost unul care mi-a rămas în minte și acum.
G.D. : Unde te vezi peste 30 ani ?
M.V. :
Ca să răspund plastic, având în vedere că deja lucrez de un an, peste 30 de ani mă văd cu 31 de ani de muncă în spate.
Că să răspund punctual, într-o notă mai serioasă, peste 30 de ani e greu să preconizez în ce domeniu o să profesez.
Sunt într-o perioadă în care am prea multe aripi și fiecare dintre ele vrea să zboare în altă direcție. Am prea multe oportunități la dispoziție.
G.D. : Maria Voiculescu în 3 cuvinte...
M.V. :
Încep cu unul compus : hotărâtă-nehotărâtă. Un al doilea ar fi nonconformistă, iar cel de al treilea, devotată.
G.D. : Ce faci înaintea unui concert ?
M.V. :
Înaintea unui concert, am emoții. Îmi găsesc de făcut ceva ca să-mi iau gândul de la emoții și pe urmă aștept în culise să-mi vină rândul.
Niciodată nu este la fel, emoțiile nu sunt aceleași și mereu am câte o surpriză din partea mea.
G.D. : Un mesaj pentru prahoveni şi cititorii noștri.,.
M.V. :
14. Niciodată să nu vă opriți din visat. Indiferent ce zice lumea, indiferent ce faceți sau unde sunteți, lărgiți-vă orizonturile. Nicio zi nu e la fel și nici voi nu trebuie să fiți. Faceți ce vă place, ceea ce vă pasionează, pentru că, dacă am învățat ceva în cei 19 ani de când sunt pe pământ este că timpul trece și nu are răbdare cu oamenii, așa cum se credea la începutul romanului „Moromeții”. Faceți orice secundă să conteze și nu vă lăsați descurajați de orice mic impediment. Trăiți viața la maximum și profitați de clipele dulci alături de cei dragi.
Fanii ei o pot găsi aici :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu