Laura Apostol este din Ploiești este reporter la VP TV (Valea Prahovei TV).
A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universităţii din București.
Pe lângă profesia de jurnalist, Laura are o pasiune căreia îi dedică o importanţă deosebită pentru că simte că o defineşte: învaţă să cânte la vioară.
Deși este foarte ocupată, colega mea de breaslă , a avut plăcerea să se destănuie cititorilor INFO PLOIEȘTI CITY, într-un interviu on-line.
Despre naturalețe, zâmbet, jurnalism și pasiuni cu LAURA APOSTOL.
GABI
DIMA:LAURA APOSTOL în 3 cuvinte...
LAURA
APOSTOL:
„ Numele meu este Laura Apostol, am 33 de ani, sunt
mămica unui baieţel în vârstă de 6 ani, pe nume David, iar dacă
ar fii să mă descriu în trei cuvinte, consider că cel mai bine mă
defineşte empatia, ambiţia şi perseverenţa. Desi caracteristicile
mele definitorii sunt, in esenţă, considerate calităţi, sunt
situaţii în care, exagerate, mă pun in situaţii dificile. Dar am
învăţat sa le gestionez, în timp, şi să le dozez astfel încât
să mă pot folosi de ele şi să îmi aducă beneficii, nicidecum să
mă împiedice în procesul meu de evoluţie.”
G.D.:De
ce presă?Pasiune sau moștenire de familie?
L.A.:
„Sunt
foarte pasionată de literatură şi comunicare, însă în acelaşi
timp sunt o fire extrem de curioasă şi, deşi în prima parte a
vieţii, în copilărie şi adolescenţă eram ferm convinsă că îmi
doresc să devin profesor de limba română, în momentul în care am
terminat liceul, am început să cochetez cu ideea de a fii
jurnalist.
Cumva, prin prisma acestei meserii, am
considerat că aş putea îmbina toate lucrurile care mie îmi făceau
placere, mă defineau şi îmi făceau bine. Şi aşa am ajuns să mă
înscriu la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării,
Universitatea din Bucuresti, unde am studiat pe îndelete
dedesubturile acestei meserii.
Din cunoştinţele mele,
sunt singura din familia mea, care a urmat această profesie.”
G.D.
Ce alte pasiuni mai ai?
L.A.:
„Îmi
place foarte mult să citesc, să confecţionez diverse obiecte
handmade (flori textile, genţi de hârtie, rame foto, iar de
aproximativ un an şi câteva luni, am descoperit tehnica goblenului
cu diamante şi sunt absolut fascinată de ea; o pasiune în care îmi
canalizez o mare parte a timpului liber). Învăţ să cânt la
vioară, instrumentul care m-a captivat dintodeauna, iar de când iau
lecţii, trebuie să menţionez că sunt absolut vrăjită de el. De
curând am învăţat să fac şi săpunuri naturale, manuale şi în
curând voi prezenta şi rezultatul mâinilor mele (momentan sunt în
perioada de învăţare şi testare a procesului). Şi dacă se pot
adauga la secţiunea pasiunilor, sunt într-un continuu maraton de
vizionare de fime, dar şi de calatorii.”
G.D.:Cel
mai fain/ penibil moment de pe teren, dintr-un live...
L.A.:
„Am
atatea amintiri plăcute, legate de exercitarea acestei meserii. Îmi
place foarte mult, mă defineşte, este ceea ce eu îmi doresc cu
adevărat din punct de vedere profesional şi simt împlinire totală.
Însă, ca în orice domeniu, am întâmpinat şi situatii frumoase,
dar şi mai puţin plăcute.
La amintiri plăcute îmi
este greu să încadrez un singur eveniment, pentru că îmi amintesc
cu drag de fiecare activitate frumoasă la care am luat parte sau am
fost implicată. Nu imi amintesc ceva in mod special, ci îmi vin in
minte un amalgam de momente care mă bucură.
Iar printre
momentele mai putin plăcute, dacă este sa rememorez unul, aş
menţiona ceva ce mi-a ramas întipărit în minte deşi au trecut
aproximativ 11 sau 12 ani de atunci, când eram la început în
această profesie şi ţin minte că era vorba despre minivacanţa de
Sfântul Andrei – 1 Decembrie, la care am făcut un stand-up în
legătură cu românii care au plecat la munte şi am înregistrat
acest stand-up de peste 20 de ori pentru că oricât de cursivă eram
în exprimare, pe la jumatatea a ceea ce aveam de spus, mi se rupea
firul.
Situaţia a fost una comică, dar şi stresantă
totodată şi ţin să îi mulţumesc colegului meu de atunci, care
nu şi-a pierdut cumpatul cu mine, ba mai mult, a avut răbdarea
necesară şi am terminat cu bine ceea ce am avut de filmat.”
G.D.:De
ce tv și nu radio?
L.A.:
„De
ce TV şi nu radio? Să îţi spun un secret.
Pe perioada
facultăţii eram ferm convinsă că după ce o termin, dacă voi
avea şansa să profesez ceea ce am studiat, voi alege clar presa
scrisă.
Îmi place sa citesc, îmi place să scriu şi
ştiam clar că asta voi face.
Însă, destinul a avut
alte planuri cu mine. Încă din timpul facultăţii am avut nevoie
sa fac practică la un post de televiziune sau la o redacţie de
presă scrisă, ori la un post de radio, iar “coincidenţa” a
facut (nu cred in coincidenţe, din punctul meu de vedere nu există
aşa ceva) ca fostul meu coleg de bancă din clasa l, pe care nu îl
mai văzusem de 12 sau 13 ani, să lucreze în cadrul unei
televiziuni locale şi să îmi ofere şansa să fac practică
acolo.
Şi iată-mă cu un microfon în mână, cu un
cameraman alături şi prezentă la tot felul de evenimente, astfel
încât mi-am schimbat total concepţia despre ceea ce îmi imaginam
că voi profesa.
Am incercat şi la radio, dar oricât de
expansivă sunt în viaţa de zi cu zi, la microfon, vocea mea apare
crispată, astfel că meseria de reporter consider că mi se
potriveşte mănuşă şi (cel putin momentan), nu îmi doresc să mă
reprofilez.”
G.D.:Cum
îți găsești echilibrul într-o situație limită?
L.A.:
„Am
experimentat în viaţa aceasta, tot felul de situaţii, majoritatea
la limită şi nu am ştiut întodeauna cum să le gestionez, cum să
procedez, cum să îmi dozez emoţiile. Însă, de aproximativ un an,
mi-am găsit echilibrul emoţional şi psihic, şi am învăţat,
prin intermediul anumitor tehnici, să îmi liniştesc mintea, să
respir profund şi să ies din starea aceea, oricât de solicitantă
ar fii pentru psihicul sau liniştea mea.
Am avut mai multe
persoane în jurul meu, care m-au ghidat şi prietene care m-au
susţinut.
Pot da câteva nume importante pentru mine?
Încep
cu Foca Maria Cristina, persoana care m-a ajutat în momente cheie
din viaţa mea. Care m-a învăţat cum să ma liniştesc, cum să
îmi gestionez emoţiile şi trăirile. Dar un aport foarte important
l-au adus şi Monica Braslaşu, care este lângă mine de aproape 14
ani şi m-a sprijinit în toti aceşti ani, în luarea celor mai bune
decizii din viaţa mea;
Mara Mitu, datorită
căreia am descoperit puterea miraculoasă a uleiurilor esenţiale şi
am experimentat, o dată cu această cunoaştere, beneficiile pe care
acestea le-au adus, pe toate planurile, în viaţa mea şi a
copilului meu;
Andreea
Ungureanu, persoana cu care am aprofundat viaţa mea, de la
îndepărtata copilărie şi până în prezent şi care a lucrat cu
mine, pe depăşirea blocajelor mele, cumulate de-a lungul anilor. Și
o persoană extrem de importantă pentru mine și sufletul meu, îi
mulțumesc minunatei mele prietene Roxy Struta, datorită căreia mă
simt într-o siguranță totală și absolută, de când a intrat în
viața mea. Mi-a adus claritate și liniște și a contribuit enorm
în evoluția mea de astăzi, conturând totodată persoana care sunt
acum. Toate cele menţionate, sunt persoane de specialitate, cărora
le mulţumesc din toată inima.
Dacă am un echilibru în
viaţa mea, în acest moment, este datorită lor.”
G.D.:Cum
te menții în formă?
L.A.:
„O
să râzi, însă toată viaţa am mâncat complet haotic, absolut
orice, oriunde, oricând şi nu m-am îngrăşat, deşi mereu am
tânjit să pun câteva kilograme pe mine, acum pot spune că sunt
recunoscătoare Universului că nu mi-a ascultat această dorinţă,
pentru că mă simt foarte bine în pielea mea.
De
aproximativ 10 luni, am mai multă grijă la alimentaţie, la felul
în care combin alimentele şi am facut această conştientizare
datorită clubului de nutriţie din care fac parte şi care m-a
susţinut în această schimbare, care este atât în beneficiul meu,
cât şi a baieţelul meu, David.”
G.D.Cunoști
proiectele și campaniile noastre.Cum ți-se par?
L.A.:
”Eu
pe tine te cunosc de foarte mulţi ani. De aproximativ 11 sau 12. Nu
ştiu când şi unde s-au dus aceştia ani, atât de repede.
În
primul rând, tu eşti un om extraordinar, care se implică în cele
mai frumoase activităţi şi evenimente ale comunităţii
noastre.
Mă updatez constant cu privire la tot ceea ce
întreprinzi şi te felicit din toata inima! Faci o treabă
excelentă, ţine-o tot aşa!”
G.D.:Cum
arată o zi din viața ta?
L.A.:
„O
zi din viaţa mea…
Îmi place foarte mult că nicio zi
din viaţa mea nu seamănă cu cealaltă. Şi asta pentru că, atât
prin prisma profesiei pe care o am, dar şi a firii mele, în fiecare
zi fac altceva. Dacă este vorba despre o zi din cursul săptămânii,
de luni până vineri sunt la redacţie şi îmi place enorm, pentru
că făcând muncă de teren, în fiecare zi fac altceva, am în
atenţie alte subiecte, interacţionez cu foarte multe
persoane.
Dacă este vorba despre o zi liberă, o petrec
clar, cu David, baieţelul meu, şi de fiecare dată planificăm să
întreprindem activităţi noi sau să călătorim în locuri
noi.
Timpul liber îl aloc şi pasiunilor mele care sunt
aceleaşi cu ale baieţelului meu, astfel încât nu ne plictisim
niciodată.”
G.D.:Ce
sfat ai da noii generații de ziariști/ jurnaliști?
L.A.:
„Destul
de complicat pentru că nu obişnuiesc să dau sfaturi.
Să
nu înceteze să fie curioşi, asta îi face să fie din ce în ce
mai profesionişti.
În rest, suntem persoane individuale
şi fiecare ştie ce este mai bine pentru sine.”
G.D.:Unde
te vezi peste 35 ani?
L.A.:
„Peste
35 de ani mă vizualizez locuind în propriul meu apartament,
transformat între timp şi în atelier de lucru, pentru că visul
meu cu confecţionarea obiectelor handmade mă urmăreste şi mă va
urmări toată viaţa; în această activitate îmi găsesc liniştea,
pacea, destinderea.
Îmi pun la contribuţie
originalitatea şi îmi place să creez lucruri cu mâinile mele.
Peste 35 de ani, mă vizualizez conducând propria mea maşină. Cu
romanul acela pe care tot intenţionez să mă apuc să îl scriu,
terminat şi publicat.
Ştiind să cânt la vioară fără
a mai avea nevoie de îndrumare, în mod profesionist şi chiar
încântându-i pe ceilalţi cu el.
Şi, o dorinţă
foarte mare, de ce nu, să fii călătorit deja în cel puţin,
jumatate din glob.”
G.D.:Un
mesaj pentru telespectatorii VP TV și cititorii noștri.
L.A.:
„Nu
incetaţi niciodată să visaţi, oricât de mareţ ar părea visul
vostru, pentru că dacă veţi persista în dorinţe şi în
imaginaţie, este obligatoriu ca acestea să se împlinească.
Să
vă urmaţi întotdeauna sufletul, este important ce simţiţi şi ce
vă aduce împlinire absolută, numai aşa veţi continua să faceţi
lucruri măreţe (eu îi spun asta, baieţelului meu, întotdeauna;
nu are cum să greşească dacă îşi urmează sufletul în
alegerile vieţii). Fiţi autentici, lăsaţi spiritul de turmă,
căci acesta nu duce nicăieri.
Aveţi curaj, frica nu
există!
Eu încă lupt cu unele temeri, care sunt perfect
conştientă că sunt doar în mintea mea şi pe care ştiu sigur că
sunt suficient de puternică să le înving. Şi foarte important, nu
îi lăsaţi pe ceilalţi să vă judece sau să vă spună cum să
vă trăiţi propriile vieţi; ne-am născut individual, deci nimeni
nu ştie ce împlineşte sufletul fiecăruia dintre noi!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu