Unul dintre cele mai emoționante și frumoase momente ale Festivalului „Noi împreună, le-a reprezentat gorjeanul Robert Gavrilescu.

Acesta a urcat pe scenă în scaun cu rotile și a încat lumea cu vocea sa, interpretând (și) la orgă muzică ușoară și populară.

Povestea lui Robert.

Robert s-a născut pe data de 18 mai 1975, în orașul Tg.Jiu.

La vârsta de 1 an și 10 luni , viața lui a luat o întorsătură groaznică, după administrarea vaccinului anti poliomielita, a făcut o reacție negativă și ajuns de urgență la Spitalul Județean din Tg.Jiu.

De la spitalul din Tg.Jiu a fost trimis intubat la Spitalul „Grigore Alexandrescu„ din Capitală.

După câteva zile, medicii bucureșteni au reușit să-l restabilizeze din comă, însă le-au spus părinților că fiul său va rămâne cu 50 % din corp afectat, ori de la brâu în jos, ori de la brâu în sus...

Din păcate, picioare lui au rămas afectate (distrofie musculară, la membrele inferioare), fiind diagnosticat cu sechele de polimerită post vaccinare.

De atunci, a urmat o luptă...copilăria și adolescența (până la vârsta de 17 ani și 6 luni), petrecându-le prin spitale, internate și clinici de recuperare (Terchighiol, Băile 2 Mai, Băile Felix, Oradea,Craiova,București, Cluj Napoca, etc.).

Însă, din păcate nu s-a putut face nimic.

Cu toate acestea,Robert este vesel și optimist, spunând că este norocos fată de alte persoane în situație mult mai grea decât a lui.

„Nu știu, poate Dumnezeu m-a iubit , dându-mi șansă la viată, să fac ceva pentru mine și pentru alții„.

La 12 ani, mama sa a decedat într-un accident rutier, iar tatăl l-a părăsit, fiind preluat de bunici (părinții mamei), niște oameni simpli, fără multă carte, dar cu bun simț, empatie...spiritul omului de la școală.

„Aveau vorba aceea:Pune mâna și învață să ajungi „om mare„, nu ca noi...„

Fraza i-a călăzuit pașii în copilărie , apoi în adolescență, ș.a.m.d.

„Am încercat să trec dincolo de a rămâne undeva jos și a încerca să mă ridic cât de mult pot, în societate, în primul rând pentru mine, să-mi fie bine și financiar...Bunica la aceea vreme cea mai mare avere a ei...o vacă, a plecat cu ea la târg și s-a întors cu o orgă.La vremea aceea era bunicică, dar nu se compara cu ce este azi.„

Cu orga primită, Robert a început să studieze după casete și după cartea de muzică de la școală.

Primele partituri și note au fost învățate din cartea de muzică, de la „Melc, melc„, săniuța fuge„,

Cu tot „necazul„ lui, Robert a terminat o școală profesională de confecții încălțăminte,așa fiind pe vremea lui Ceaușescu, persoanele cu dizabilități fiind trimise la meserii pe care le puteau face stând pe scaun.

După terminarea școlii, s-a întors acasă și nu a vrut să continue meseria învățată, mai ales că în prezent nu mai există cizmărie.

De atunci s-a reorientat spre înclinația sa din copilărie...muzica.

Pe vremea aceea a învățat tainele muzicii de pe casete, ascultând Azur, Generic, Odeon, Albatros, Phoenix (trupele în vogă de atunci).

Mai mult, asculta lăutari de la el din sat , stând la nunți cu ochii pe cel cu orga.

După ce a ajuns la un anumit stadiu muzical, s-a gândit să facă profit din muzică și a fost cooptat într-o formație locală din Tg.Jiu, cu formația a cântat la terase, restaurante, apoi au venit nunți din ce în ce mai mari.

Din 2008, a renunțat la colaborarea cu fosta formație și a ales să-și facă propia trupă.

A investit într-un instrument mai performant, o sonorizare mai bună, o colegă lângă el, care să-l ajute să cânte împreună.

„De aici, mi-am găsit locul meu pe lume, să zic așa, am început să-mi fac planuri mai mărețe. Mi-am dorit foarte mult să conduc o mașină, m-am interesat pe net, am văzut că există o școală de șoferi în București.

Am plecat de la Tg.Jiu la București, am stat la niște prieteni, timp de o lună de zile am dat școala de șoferi, am dat examen, am luat din prima...după aceea mi-am luat o mașină la mâna a 2 a, era un Cielo.

De acolo am început să conduc și de acolo lucrurile au început să meargă bine și pentru mine„.

Gavrilescu și-a continuat studiile , a făcut un liceu la seral timp de 3 ani, apoi 3 ani școală de artă populară (secția orgă și pian), cursuri de calculatoare, cursuri de limba engleză.

A început să acumuleze diplome.

Odată cu experiența acumulată personală și muzicală și-a dorit mai mult, s-a căsătorit în anul 1997, în anul 2000 a făcut nunta și botezul fiului său.

Și-a făcut o casă, locuiește la 13 km.de Tg.Jiu, adaptată pentru persoane cu dizabilități.

Fiul său a terminat liceul, apoi s-a înscris la Școala de pompieri de la Boldești Scăieni, a ieșit subofițer de pompiri, acum fiind la ISU Tg.Jiu.

„Sunt mândru că acum fiul meu salvează vieți, salvează oamenii de la înec,din incendii. Este cea mai mare realizare, după aceea vin casa, muzica, ce am realizat, ș.a.m.d.

Nu m-a împiedicat deloc faptul că-s o persoană în fotoliu rulant, pentru că dacă-ți dorești în viată să faci lucruri palpabile, nu fantasmagorice,reușești. Niciodată nu mi-am propus să ajung cosmotaut, dar un mic lăutar și să-mi fac o familie, sau să-mi iau o mașină, da, lucruri palpabile care depindeau doar de mine.

Când visezi la „aiureli„, o să fii nefericit. pentru că așa cum spune biblia, cum spune Dumnezeu „Toate îți sunt date ție, dar nu toate îți sunt de folos„.

E bine să cauți chiar dacă ești sănătos sau ai o dizabilitate, lucrurile care îți sunt cu adevărat de folos, din ele mai pot să folosească și cei din jurul tău.

Am avut onoarea să vin la voi, la Ploiești , să fiu invitat și să urc pe aceea scenă alături de toți cei care au fost acolo, să vă aduc un „crâmpei„ din tot ceea ce eu am și ceea Dumnezeu mi-a dat ,acest har de a cânta , să pot dau și celor din jurul meu să mă asculte.

Am venit cu mare drag la Ploiești, e o distanță destul de mare, am făcut vreo 7 ore cu mașina, deoarece se lucrează foarte mult pe șoșelele din România...Mă rog, waze-ul îmi arăta vreo 4 ore, 4 ore jumate, dar...am făcut vreo 7.

Dar, satisfacția a fost enormă, pentru că acolo am fost primit de niște oameni extraordinari, care mi-au întins brațele și care m-au aplaudat și m-au oprit pe stradă, am făcut fotografii cu ei, m-am simțit o „mică„ vedetă , la voi în oraș.„