Dincolo de dezvoltarea personala pe care o presupune voluntariatul, oamenii pe care ii intalnim sunt de cele mai multe ori comori de nepretuit. Ei doresc sa simta satisfactia unui lucru bine facut, fara a astepta vreo recompensa materiala, asa cum zicea si Gayla LeMaire:”Voluntarii sunt platiti in sapte cifre…ZAMBETE”. De cele mai multe ori, in urma unor astfel de activitati se intemeieaza frumoase relatii de prietenie. Aparent, pana si voluntariatul are caile sale nebanuite in viata celor care pasesc pe scarile acestei lumi.
De ce are nevoie fiecare voluntar care vrea sa fie un exemplu pentru semenii lui?
Un zambet, o vorba buna, iar rezultatele vor fi pe masura.
Cum am ajuns voluntar al Campaniei “Ajuta un copil din Ploiesti”?
Totul a inceput cand am aflat despre proiect de la antrenoarea mea de aerobic, Nicoleta Mocanu (Nico), care a demarat aceasta campanie la Fitness Club Nico, sala pe care o detine si la care merg aproape zilnic. Am anuntat-o ca vreau sa ma alatur proiectului, chiar daca nu stiam cu ce ma voi confrunta, daca imi va placea, daca ma voi descurca. Aveam multe intrebari in mintea mea, dar un singur raspuns: M-am inscris in aceasta campanie, asa ca trebuie sa merg pana la capat!. Cum vorbele ei m-au facut curioasa, am dorit ca a doua zi sa cunosc persoana care a initiat acest proiect local, si anume, Gabi Dima.
De ce am vrut sa fiu voluntar al Campaniei “Ajuta un copil din Ploiesti”?
Am dorit sa particip la activitati de voluntariat din dorinta de a-mi folosi timpul liber cat mai util. Am plecat de acasa cu speranta sa fiu acceptata in acest program caritabil. Nu stiam prea multe despre aceasta campanie, dar eram nerabdatoare. Abia asteptam sa-l cunosc pe coordonatorul proiectului, Gabi Dima, pentru a vedea daca corespundeam asteptarilor lui. M-a intervievat, s-a aratat multumit de experienta mea si, ca prin minune, am devenit voluntar-colaborator al acestei campanii, fapt pentru care pot sa va transmit si dumneavoastra, cititorilor, gandurile mele.
Dupa cateva minute in care am socializat, am simtit ca parca ne cunosteam de o viata. Aveam in fata mea o fire sociabila, serioasa, cu initiativa si cu aptitudini de coordonare, care mi-a relatat in cateva cuvinte ceea ce reprezinta pentru el aceasta campanie si ce asteptari are de la mine. Modul in care m-a intampinat, caldura sufleteasca pe care mi-a transmis-o , toate acestea m-au facut sa-mi doresc din tot sufletul sa fiu inconjurata de asemenea persoane toata viata, dar mai ales, sa fac parte din echipa lui. Cum a inceput prima zi oficiala ca voluntar?
Povestea mea ca voluntar e abia la pagina intai. De ce? Pot afirma asta deoarece experienta mea abia a inceput sau mai bine zis abia incepe basmul meu…A fost odata ca niciodata o zi insorita de 29 august 2015, care mi-a transmis o raza de bucurie in suflet.
Am inceput dimineata prin a face o surpriza unui ingeras de copil. Cine este el? Se numeste Alexandru Grigore, are 8 anisori si invata la Şcoala Gimnazială ,,Sfânta Vineri” din Ploieşti. Din nefericire, acesta este crescut doar de bunica lui, care se lupta sa-i ofere o viata decenta, muncind cu ziua pe unde apuca, mama baiatului fiind bolnava psihic. De cand am intrat pe poarta casei familiei Grigore, am observat bucuria din ochii copilului necajit. Ba mai mult, surpriza a fost dubla… Copilul a primit donatiile oferite drept cadouri deoarece acesta isi serba ziua onomastica pe 30 august.
Povestea mea ca voluntar e deocamdata scurta deoarece nu am apucat sa fac cat as fi vrut. Pot spune ca am invatat in cateva minute ca voluntar ce nu am invatat intr-o viata. Si acum ma simt emotionata ca in prima zi cand va transmit impresiile mele.
Care este scopul acestei campanii?
Scopul acestei campanii il constituie inlocuirea suferintei familiilor defavorizate cu zambete, imbratisari, energie pozitiva, cat si donatii de hainute, rechizite, jucarii, alimente neperisabile si tot ce este nevoie pentru a aduce fericire atat pe chipurile, cat si in sufletele copiilor.
Ce am invatat in urma acestei experiente de neuitat?
Fiecare suflet inocent merita iubirea celor din jur, are dreptul la o copilarie frumoasa si, in primul rand, trebuie ajutat pentru a-si indeplini visele, care il va ajuta sa devina un om bogat sufleteste in societate.
In loc de concluzie…
Sunt onorata sa fac parte din acest proiect si vad ca tot mai multe persoane se implica in activitati de caritate la nivel national. Pentru mine, nimic nu e mai imbucurator pe lumea aceasta decat sa fac un copil sa zambeasca.
Sunt sigura ca fiecare “suflet magic” cu care ma voi intalni in aceasta campanie ma va face sa devin mai puternica, iar emotiile sa nu ma doboare. Sau mai bine ascult citatul academicianului roman, Titu Maiorescu: “Pastreaza-ti emotiile pentru lucrurile ce le merita”.
Multumesc Gabi pentru sansa si increderea acordata. Cred in evolutia acestui proiect si o sa continui sa particip cu tot ce imi sta in putinta!
Povestea mea ca voluntar e abia la prima pagina. Sper sa reusesc sa scriu un jurnal intreg de amintiri.
IAR POVESTEA CONTINUA ALATURI DE VOI! FITI ALATURI DE COPIII DEFAVORIZATI! IMPLICATI-VA!
“Nu poti lasa urme in nisip atata timp cat stai jos.” (Nelson Rockefeller)
Ioana Babarus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu