sâmbătă, 30 iulie 2016

9 luni de la Colectiv. Noua ne mai pasa …?

9 luni de la Colectiv. Nouă ne mai pasă...?

30 octombrie 2015 – 30 iulie 2016...9 luni de la tragedia din clubul bucureştean Colectiv. 

Am uitat cu toţi?
Deşi este cel mai trist şi şocant eveniment din istoria recentă a României, trebuie să reamintim povestea tragica din clubul bucureştean Colectiv...
Pe data de 30 octombrie 2015, în jurul orelor 23.00 în clubul bucureştean Colectiv a avut loc un puternic incendiu, la un concert al trupei rock Goodbye to Gravity. Incendiu a pornit din cauza unor artificii. Iar într-un minut, tavanul şi pereţii antifonaţi cu burete, au luat foc.
Oamenii au început să ardă, ca nişte torţe, de vii, bucăţi din tavan căzând pe ei. 
27 dintre ei au murit pe loc. Cele aproximativ 200 de persoane, aflate în acel moment în club, au fugit spre ieşire. „Erau uşile închise, nu aveam aer. Lumea a intrat în panică, ne-am călcat în picioare”, a a declarat un tânăr care a reuşit să se salveze...
Continuarea o ştim cu toţi...
4 prahoveni au murit în Colectiv.
În zilele şi săptămânile triste după incendiu, printre cei 65 de morţi se afla şi 4 prahoveni.
Irina Oprită “Karina “şi Radu Palada (Campina), Monica Tanasoiu (Ploieşti), Gabriel Matei (Iordăcheanu).

Irina Oprită (Karina) avea 24 de ani şi a decedat, în noaptea de 30 octombrie, în toaleta clubului fiind intoxicată cu fum.
Karina era angajată la o firmă de IT din Bucureşti.
Monica Tănăsoiu avea 35 de ani, era manager la o firmă de publicitate din Capitală, iar în seara aceea se afla la concert împreună cu iubitul ei, Ionuţ Popescu (acesta murind şi el).
Mama Monicăi, a recunoscut-o după cercei, datorită rănilor extrem de grave pe care le avea pe trup.
Matei Gabriel (42 de ani) a absolvit Facultatea Politehnică Bucureşti şi era inginer la Borsec România.
A murit în noaptea tragică, împreună cu iubita să (Anda Epure), cei doi urmând să facă şi nunta. Din nefericire, nuntă o vor face în ceruri.

Radu Palada îşi serba ziua de naştere în Colectiv, acesta născându-se pe data de 27 octombrie 1980 şi era un mare fan al trupei Goodbye to Gravity şi nu a supravieţuit incendiului, suferind răni grave şi o intoxicare puternică cu fum. 
Potrivit prietenilor şi Radu ar fi murit în noaptea tragediei, pe strada unde ulterior reuşise să ajungă.
Radu lucra la o companie de consultanţă imobiliară din Ilfov, unde se mutase.
Radu rămâne un erou pentru prieteni.
Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Radu a scris pe Facebook, după aflarea veştii tragice: "s-a lăsat călcat în picioare pentru că alţii să se poată salva. "Toţi cei care au pierit acolo s-au făcut trepte spre viaţa pentru ceilalţi...".
"Nu ştiu... Nu ştiu cine e de vină. Şi nici nu-mi pasă... Nici nu mă interesează ce vor face de acum încolo. Nici ce măsuri se vor lua. Nici dacă boul de Piedone a pus sau nu semnătura. Nici dacă patronii vor face 5 sau 10 sau 100 de ani de puşcărie. Nici imbecilitatea ălora care îi declară satanişti nu mă atinge în niciun fel. Nici vocile revoltat tremurate ale permanent perindaţilor invitaţi în studiourile televiziunilor de ştiri care-şi tot dau cu părerea de mai bine de 24 de ore ca lemnul, că a antifonarea, ca autorizaţia, că era restaurant şi nu discotecă...
Nu am în faţă decât chipul lui Radu, în poza aia făcută chiar în club, cu puţin timp înainte de dezastru. E în planul doi şi se ştie filmat. Are ochii plini de bucurie. Are zâmbetul ăla cald, de om bun şi cuminte. Îi simt fericirea cu care muzica îi scăldă sufletul şi-mi pare atât de aproape. Îmi vine să-l sun. Îl am pe speed dial. E doar la un touch screen distanta. Să-l sun şi să-l aud: "Yellow"! Să-mi spună că e bine. Că încă e...
Apoi gândurile îmi coboară în abis. Între ultima poză a lui Radu şi sfârşitul lui nu pot fi mai mult de 20-30 de minute. Minute de groază pe care nu vreau să mi le imaginez dar îmi bântuie mintea. Oameni care s-au călcat în picioare, strigăte de groază, durere... Deşi, din poze, jegul ăla de club pare mic, iadul a avut, în noaptea aia, sute de metri pătraţi. Greu de străbătut prin flăcări, fum şi trupuri. L-aş lua de mână şi l-aş scoate afară de-acolo. De câte ori fac asta în mintea mea, simt nevoia să trag puternic aer în piept. De parcă îi simt sufocarea şi vreau ca, prin mine, să îl fac iar să respire...
Am un moment de revoltă, când văd interviurile cu supravieţuitori care declara că au fost nevoiţi să se "caţere pe oameni" ca să se salveze. Printre oamenii ăia pe care s-au căţărat era şi Radu. Între supravieţuitor şi erou este o diferenţă. Eroii care s-au întors să salveze şi pe alţii nu au mai ieşit nici ei de acolo. Supravieţuitorii au rămas afară, ca să dea declaraţii mai târziu. Nu îi pot condamna în vreun fel. Doar ştiu că Radu, al meu, e un erou. Chiar şi pentru faptul că s-a lăsat călcat în picioare ca alţii să se poată salva. Toţi cei care au pierit acolo s-au făcut trepte spre viaţa pentru ceilalţi.
Şi poate cu gândul ăsta voi reuşi să dorm un pic. Somn uşor, Radule, eroul nostru"...
În Prahova doar 3 luni de proteste?!?
După tragedia din Colectiv, sute sau chiar mii de tineri au organizat câteva proteste cât de cât ample, însă “fenomenul Colectiv “s-a stins repede, parcă nu a existat.
Deşi în marile oraşe, încă tinerii demonstrează că le pasă, în Prahova s-a aşternut tăcerea, doar lacrimile şi disperarea mai au loc în familiile celor 4 prahoveni care şi-au pierdut viaţa în seara fatidică de 30 octombrie 2015.
Aşa cum titrau colegii de la jurnalulph.ro “Ploieştiul în altă ţară? Din ce în ce mai puţin ploieşteni în stradă! “http://jurnalulph.ro/administraţie/23654-ploiestiul-in-alta-tara-din-ce-in-ce-mai-putin-ploiesteni-in-strada.html#sthash. Cd83o4Ow. VTIEDZfo. Dpuf
De vreo 2- 3 luni, niciun tânăr ploieştean nu a mai vorbit de Colectiv (mă refer la cei care se băteau cu pumnii în piept, că nu va uita niciodată şi face parte din “Colectiv “.
Din păcate, ploieştenii au uitat de #Colectiv şi entuziasmul din acele săptămâni după tragedie, mai mult... au uitat sintagma “Corupţia ucide “, semn că nici altarul “Colectiv “din faţa Palatului Administrativ (zonă “La ceas”, nu mai exista.
După 9 luni... este regretabil că unii au uitat de “Colectiv “, lăsând un regret în urma lor...
Regretabil este faptul ca doar la Bucureşti, luna de lună, se comemorează victimele din Colectiv, azi Patriarhia Romană a ţinut o slujbă de pomenire pentru victimele tragediei.
În Prahova şi Ploieşti...?
Din păcate s-a uitat!


foto:youtube.com